un manifest pentru deschiderea terenurilor de sport din curtea școlilor

Curtea școlii este locul unde, după ore sau în vacanțe, au crescut generații întregi de copii. Aici am alergat, aici am învățat să batem mingea și tot aici am descoperit foarte multe jocuri. Victoriile, eșecurile, spiritul de echipă și prieteniile legate prin sport tot aici le-am cunoscut. Curtea școlii este locul unde părinții ne lăsau să petrecem ore în șir, știindu-ne în siguranță și aproape de casă. Mulți dintre noi, adulții de azi, am prins aici gustul și pasiunea pentru mișcare și sport. 

Astăzi, pe terenul de sport din curtea școlii se pune lacătul după program. Nimeni nu mai știe exact când a început asta. Nimeni nu știe de ce. Deși nu există o lege în acest sens, cu timpul, autoritățile locale au decis că un lacăt e mai comod și mai ieftin. Un obicei bun, sănătos și extrem de valoros pentru copii, tineri și comunitate s-a pierdut în acest fel.  

Motivele cel mai des invocate de autoritățile locale se referă la faptul că se distrug bunurile școlii, că nu sunt bani de pază sau că nu există cadru legal pentru a da voie publicului larg să folosească baza sportivă a școlii. În realitate, costurile sunt neglijabile, mai ales atunci când le contrapunem efectelor negative generate de lipsa mișcării. România înregistrează printre cele mai scăzute niveluri de practicare ale sportului și mișcării între statele membre ale UE. Pentru copii, lipsa unui teren de sport familiar, sigur și aproape de casă, descurajează practicarea sportului și a mișcării, iar costurile din perspectiva sănătății, a dezvoltării personale și sociale sunt uriașe. Parcurile nu pot ține loc de infrastructură sportivă, iar medicamentele nu pot compensa problemele de sănătate generate de obezitatea infantilă sau cele cognitive generate de supraexpunerea la tehnologie. Cererea e mare și nevoia la fel. Copii, tineri și adulți deopotrivă, își doresc să poată face mișcare și sport. Bazele sportive publice și terenurile de sport din incinta școlilor și a universităților trebuie redeschise publicului larg. 

Din fericire, avem și primari care au găsit soluții la problemele descrise mai sus. Fără a fi false, motivele invocate de autorități nu sunt insurmontabile. Ele pot fi depășite. La nivel local, există deja  regulamente de funcționare ce reglementează activitatea pe terenurile de sport din incinta școlilor și care pot servi ca exemple de bună practică. Pe această cale, invităm Asociația Orașelor și Asociația Municipiilor să ni se alăture în calitate de parteneri și promotori ai aceste inițiative. 

În sprijinul acestui manifest, am depus și o inițiativă legislativă care oferă cadrul legal prin care autoritățile locale pot acționa. Noi, semnatarii acestui manifest, considerăm că este responsabilitatea noastră să facem sportul cât mai accesibil tuturor, indiferent de vârstă sau profil socio-economic și dorim să începem cu deschiderea terenurilor de sport din curtea școlilor. De aceea, ne angajăm în fața propriilor comunități să:

Facem totodată un apel către directorii de școli, primarii, șefii de federații, sportivii, și nu în ultimul rând, părinții, să se alăture acestui demers de accesibilizare a infrastructurii sportive școlare în aer liber – haideți, așadar, să susținem acest demers care va readuce un obicei bun în comunitate. Curtea școlii aparține copiilor și adolescenților și după încheierea orelor de școală!

Tudor Pop, deputat USRPLUS, președintele Comisiei de Tineret și Sport

Semnează aici!